IMPORTANŢA EXCURSIEI ŞCOLARE CA METODĂ DIDACTICĂ
Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile.” Pestalozzi
Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i învăţăm pe copii să învingă
dificultăţile prin intervenţii reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul
sau să-i facem să-şi exerseze capacitatea de a opta şi de a decide, pentru că
perioada preşcolară este decisivă pentru formarea viitorului şcolar, a
tânărului de mâine.
Este unanim recunoscut faptul că perioda de 3 – 7 ani din viaţa copilului
lasă cele mai profunde urme asupra personalităţii în devenire deoarece aceasta
este perioada receptivităţii, sensibilităţii, mobilităţii şi a flexibilităţii
psihice dintre cele mai pronunţate.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor
preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Excursia reprezintă o formă de activitate extracurriculara care face
posibil contactul nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a
efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în
stare naturală.
Cu ajutorul
excursiei se pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza
cunoştinţele dobandite la lecţii,se realizează aplicaţii practice, se pot
verifica diferite cunoştinţe căpătate in şcoală sau în alte excursii sau
vizite.
Faptul că excursia poate
fi folosită la aproape toate obiecte de învăţămant , pe toate treptele de
învăţămant,în toate tipurile de şcoli şi la toate specialităţile, este înţeles
în sensul că ea este cerută de anumite necesităţi pedagogice.
Excursia şi
drumeţia cultivă dorinţa de a călători,de a cunoaşte, de a şti cat mai mult, de
a caştiga prin propriile forţe cunoştinţe noi, de a se supune unui program de
lucru în care activitatea intelectuală este împletită cu munca fizică.
Cadrul didactic are în
excursie numeroase posibilităţi de a traduce în viaţă sarcinile procesului
instructiv-educativ.Datorită faptului că este poate mai apropiat de elev decat
in şcoala, reuşeşte să-l cunoască mai bine în toate manifestările lui şi, ca
atare, să poată realiza mai fructuos
sarcinile educaţiei morale.
Excursia şi drumeţia mai contribuie intr-o largă măsură şi la educaţia estetică a elevilor,constituie
un prilej de stimulare a creaţiei artistice,de cunoaştere a artei populare etc.
Excursiile organizate de grădinită au multiple valenţe de informare şi
educare a copiilor . Acestea, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă
pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie,
facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă efort suplimentar.
Mediul de acţiune fiind deosebit, iar tehnicile de instruire altele,
contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţesc memoria
vizuală şi auditivă, formează gândirea operatorie a copilului cu calităţile ei
de echilibrare, organizare şi obiectivare.
Prescolarii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.
Acţionând individual sau în cadrul grupului, copiilor li se dezvoltă
spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se
afirme conform naturii sale.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activitate, posibilităţi deosebite
să-şi cunoască copii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să
realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului
preprimar - pregătirea copilului pentru
scoala si viaţă.
Excursiile şi drumeţiile au un
caracter relaxant, contribuind în mod categoric la sudarea colectivelor de
elevi. După trecerea anilor, copiii îşi
amintesc cu plăcere de întâmplările, din timpul excursiilor.
De aceea, cred că organizarea unor astfel de activităţi trebuie continuată,
constituind o latură de seamă a procesului instructiv - educativ .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu